Cum transformi jeansii vechi in jeansi pentru gravide

Perechea ideala de blugi poate crea foarte usor dependenta, tocmai de aceea pentru multe femei este o adevarata drama sa se desparta de bugii preferati, si cu atat mai mult sa nu ii mai poata purta in lunile de sarcina. In acest caz, exista doua variante: fie renunti la respectivii jeansi si astepti sa ii poti purta dupa cele 9 luni, plus perioada necesara pentru pentru a reveni la forma initiala, fie – daca ii mai gasesti in magazinul de unde i-ai cumparat, iti mai iei o pereche identica, iar pe cei vechi ii sacrifici pentru a fi transformati in pantaloni gravide. Vei face astfel o investitie care te va face fericita de doua ori: si cat esti insarcinata, dar si dupa, cand vei fi o mamica extrem de sexy.

Iata cum iti poti transforma perechea de jeans preferata in blugii ideali de mamica. Nu ai nevoie decat de perechea de jeans, un brau elastic fie in culoarea jeansilor, fie o culoare neutra, o foarfeca buna, si o masina de cusut care sa poata coase material de jeans. Sau un croitor bun care sa faca toate acestea pentru tine. Pasii de urmat:

-Inchide fermoarul pana la punctul unde burta iti mai permite. Apoi marcheaza acel punct, de unde vei pleca cu o linie curba catre extremitati, chiar sub linia abdomenului. La spate continui aceeasi linie, insa va trebui sa ai grija sa lasi buzunarele intacte.

-Taie perechea de jeansi pe linia marcata si tiveste-o, astfel incat sa nu se destrame. Scoate bucata de fermoar lasata si coase cu atentie jeansii pe cusatura vechului fermoar, astfel incat sa nu se vada ca este o improvizatie.

- Coase apoi braul elastic (va trebui sa alegi unul inalt, care sa iti acopere si mai tarziu toata burtica, si mai ales un material usor) de jeansii taiati anterior. Va trebui sa folosesti o masina de cusut cu un ac si ata speciale pentru jeans.

Sfaturi de frumusete: cum sa te descurci cu parul gras

Ce femeie cu venituri medii sau mici poate spune ca nu si-ar dori sa straluceasca in fiecare zi? Ce femeie nu vrea ca in fiecare zi parul sau sa arate curat, proaspat si cu volum? Am auzit de femei care au venituri frumusele, cariere de succes sau soti darnici care nu se dau inapoi de la a merge in fiecare zi  la salonul de coafura pentru a arata impecabil. Dar noi, femeile de rand, nu ne permitem acest lucru. De multe ori nici nu avem timp sa ne aranjam noi singure acasa.

Problema e si mai grava daca ai parul gras. Eu am problema asta. E una din problemele care imi mananca multa energie zi de zi. Nu am timp si am auzit ca nu e nici sanatos pentru firul de par sa fie spalat zi de zi. Ca sa nu mai vorbesc de uscatorul de par, placa si alte surse de caldura.

Nu scriu articolul acesta ca sa ma plang de problema mea, ci ca sa prezint si altor persoane solutia pe care am gasit-o la aceasta dilema.

In primul rand, samponul uscat este o idee de inceput, rapida si pe moment. Este rezonabil din punct de vedere al pretului si face minuni cand il aplici pe parul care incepe sa arate tendinte de ingrasare. Acesta actioneaza ca o pudra si absoarbe excesul de sebum fara sa lase urme. Aplicand samponul uscat, parul capata volum si pe termen scurt nu necesita spalare.

Poate din diverse motive, magazinul de la care iti cumperi cosmeticele si produsele de ingrijire nu comercializeaza sampon uscat. Nu te speria. Si eu am patit la fel, dar am descoperit inca un secret. Pudra de talc are aproximativ acelasi efect ca samponul uscat. Aplici de seara pe parul putin gras si pana dimineata parul tau capata volum si, pe deasupra e usor de aranjat. Atentie sa nu iti aplici multa pudra daca te grabesti si vrei sa pleci undeva. Risti sa creada lumea ca ai incaruntit prematur.

Alte solutii pe termen scurt nu mai stiu. Stiu doar ca parul gras trebuie spalat cu mare atentie si cu produse destinate acestui tip de par. In timpul spalarii nu trebuie exagerat cu apasarea degetelor pe scalp, deoarece astfel se stimuleaza glandele sebacee.

Inca un lucru pe care trebuie sa il stii e ca balsamul de par trebuie aplicat doar pe lungimea parului, nu si la radacina.

Evita sa stai toata ziua cu mana in par. Evident, atunci se ingrasa mai repede pentru ca stimulezi productia de sebum.

Am mai aflat ca daca faci ultima clatire cu otet de mere amestecat cu apa, atunci efectul este unul de degresare si parul va arata mai bine mai mult timp. 

Stiu si faptul ca vopseaua permanenta usuca parul si poate avea efect benefic in acest caz. Chiar daca eu personal nu sunt sigura de efect, daca totusi vrei sa faci o schimbare, de ce sa nu incerci si asta? Ce ai de pierdut?

Ca sa nu ai probleme cu acneea din cauza parului gras, (pentru ca este posibil ca grasimea din par sa astupe porii de pe fata si sa se formeze cosuri sau puncte negre) schimba fata la perna pe care dormi cat mai des. Acest lucru face bine si la par si la ten.

In sfarsit, inca un sfat pe care si eu il aplic, nu de multa vreme ce-i drept, este acela de a nu ma lasa doborata de problema asta. Stresul este un factor care alimenteaza aceste probleme. Desigur si alimentatia foarte bogata in grasimi este un factor. Si, pe deasupra, mai depinde si de la om la om.

Cam acestea sunt lucrurile pe care le-am descoperit de-a lungul timpului cititnd, cercetand si aplicand diverse metode. Nu e un lucru usor, acela sa te descurci zi de zi cu un par gras, dar este o povara pe care trebuie sa o porti. Eu una ma gandesc la faptul ca, mai bine sunt asa, decat sa am ce stiu eu ce alte probleme de sanatate si parul sa fie ultima mea grija.

Parul gras nu este o piedica in a zambi zi de zi. Dupa cum am prezentat in acest articol, solutii exista. Nu dispera!

Experienţa examenului de licenţă

După cei trei ani în care am răzbit alături de colegii mei pe băncile facultăţii, ajungem în punctul în care trebuie să ne susţinem lucrarea, proiectul, studiul de caz în funcţie de tema fiecăruia. Suntem toţi împietriţi. Cum trebuie să ne comportăm, ce trebuie să spunem, trebuie să ne prezentăm sau e de la sine înţeles că respectăm ordinea afişată. Un alt mister e dacă chiar sunt esenţiale şi reprezentative cele 20 de idei din cele 100 de pagini elaborate? Sunt doar câteva din multitudinea de întrebări care fierb în noi. Ne dăm seama că nu ştim, pentru că nimeni nu ne-a instruit, nimeni nu ne-a dat niciun detaliu cu privire la susţinerea lucrării de licenţă. Pur şi simplu că nişte kamikaze intrăm în sală şi vedem ce se intamplă.

Astfel că ne trezim că nu ştim ce să spunem, ne bâlbâim, ne înroşim, venim cu cele 20 de idei memorate, cu interpretări pe de rost, iar în cazul unei întrebări începem cu celebrul “ăăăăă”.

Timp de trei ani, toate studiile de caz au fost puse sub nasul profesorilor pentru a le răsfoi şi a-şi formă o idee în funcţie de graficele inutile şi prost interpretate, logo-ul facultăţii de pe prima pagină sau fontul cât mai colorat.

Învăţăm, ne pun să memorăm pagini întregi de formule, de teorii plictisite, de citate care oricum vor fi uitate în maxim 3 luni de la data susţinerii examenului. Timp de trei ani nu am avut nici un contact cu mediul în care ne pregătesc. Acea practică obligatorie din anul 2, este doar de suprafaţă. A fost semnată adeverinţă şi gata. Universităţile ar trebui să încheie contracte cu companiile, firmele, organizatiile in vederea instruirii studenţilor. Un fel de loc de muncă neplătit. Ambele părţi au de câştigat. Firmele practic au voluntari, iar studenţii, viitori “profesionişti”, au posibilitatea unei educări practice.

Astfel realizăm că după trei ani de tocit şi de copiat proiecte pur teoretice de pe regie sau din cărţi nu vom fi angajaţi datorită faptului că nu avem experienţă sau după cum spunea o profesoară “ nu ştim să ne vindem marfa”.