Ma simt penibil dar in acelasi timp imi
creste inima cand cineva imi spune “stii, iti citesc blogul de ceva
timp”. Ma panichez si primul meu gand e “aoleu, am scris ceva pe acolo
ce nu trebuia?!”. Dupa care ma gandesc “e posibil sa ma citeasca cineva
mai mult de doua ori?”. Dupa ma fastacesc, ma inrosesc si multumesc.
Nu am luat nici o data in calcul si
varianta ca mai multi cunoscuti de-ai mei, mai multi decat as crede,
citesc blogul asta. De multe ori scriu d’ale mele de zi cu zi. Ma
intreb, oare am jignit pe cineva pana acum? Daca da, nu-mi pare rau ca
sigur am fost mai diplomata decat as fi fost in real life. Asa ca tot
raul spre bine, nu?
Daca ar fi sa imi descriu blogul in
cateva cuvinte, probabil ca ar fi “Despre nimic”. Profit de o libertate
care imi ofera o satisfactie enorma. Si nu ma intereseaza ca nu sunt in
top, sau ca nu am mii de vizualizari zilnic. E bine asa cum e si toate
vor veni la timpul lor. Am libertatea sa scriu ce vreau, despre ce vreau
si credeti-ma, e minunat.
Apropo, voi ati auzit de barul “Crema”
din Constanta? Eu am facut o criza de ras prima data cand am auzit de
el. Ce snobism prostesc si nefundamentat. Te duci in barul Crema cu
matzele goale dar sa te vada lumea ca faci parte din Crema Constantei.
Dragi aspiranti la crema, nu uitati ca la o prajitura crema se impute
mai intai. Mai ganditi-va o data si ..pofta buna!
Maine dimineata iar la curs. Am ochii cat cepele de la stat pe net toata ziua asa ca o sa ..shut down. Weekend frumos tuturor!
Nu uitati…
