Sunt foarte trista. Pentru ca zilele trecute am descoperit ca nu mai am niciun oracol. Si am avut cateva la vremea copilariei si adolescentei mele si as fi gasit cateva amintiri frumoase pe acolo. Ce e si mai trist e ca am uitat cu desavarsire de era oracolelor si nici macar nu eram constienta de faptul ca nu mai am nici macar unul ca amintire, pana cand – in vizita fiind – nasa mea mi-a adus din podul casei de pe undeva, cred ca primul ei oracol. Ca sa ne intelegem, oracolul asta al ei avea vreo 20 de ani, cred, era pe caiet mic, dictando si avea niste poze cu Pif, floricele decupate… Hm, nu cine stie ce… Si nici macar nu avea multi prieteni care sa-i fi completat pe acolo, cred ca erau maxim 8, daca mai retin eu bine. Nici intrebarile nu cautau cine stie ce picanterii, in fine… slabut! Si Doamne, ce oracole mai aveam! Cu cata grija le faceam!
Oracolele mele erau intotdeauna pe caiete mari, studentesti, le lipeam tot felul de poze misto (mi-aduc aminte si acum ca decupam toate revistele de moda ale mamei – care habar n-am de unde avea ea reviste straine, nemtesti, dar avea!) cu parfumuri, haine, oameni care se sarutau, scene mai intime (reclame, de obicei), deserturi delicioase, si diverse altele. Aveam si poze cu actori si cantareti (aici il pagubeam pe tata, care avea o colectie de reviste Cinema si Paris Match). Bine, mai erau si paginile personalizate, cu margini cerate, cu desene facute cu carioca, cu buze rujate, cu decupaje. Tot felul de nebunii frumoase de care sincer mi s-a facut cam dor si as fi vrut sa le revad. Si nu inteleg cum de nu am pastrat niciun oracol. Mi-as fi amintit de prietenii din copilarie, de primele declaratii de dragoste din cercul nostru de prieteni, de primele emotii cand descopereai daca te iubeste cineva, dupa cum raspundea la intrebarea “Iubiti? Pe cine?”.
Tocmai am sunat-o pe mama, daca tot mi-a venit sa scriu textul asta, s-o intreb ce s-a ales de oracolele mele si daca mi-a pastrat ea vreunul… Ei bine, nu! Nu a scapat nici macar unul… Nici nu ma asteptam, caci probabil as fi stiut. Mama mi-a spus ca mi-a tinut tata vreo cateva blocuri de desen vechi. De parca as fi avut vreun talent in sensul asta vreodata…
